Vetzone - Clinica veterinara Constanta

Alergia alimentara la caini

Alergiile alimentare nu constituie neaparat una din problemele grave de sanatate intalnite la caini, dar, cu toate acestea, isi pot face aparitia la orice varsta. O schimbare a dietei nu este musai necesara pentru a induce o alergie alimentara. Mai bine de 70% din cazurile afectate dezvolta alergii alimentare la ingredientele alimentare cu care au fost hranite pentru o lunga perioada de timp, de obicei chiar ma mult de doi ani. In fapt, in cazul in care cainele are o reactie adversa imediata la un aliment nou, nu este vorba neaparat de o reactie alergica, deoarece este nevoie de mai mult de o expunere pentru a se produce o asemenea reactie.

Prezentare generala

   Ingredientele alimentare cel mai frecvent responsabile de alergii sunt carnea de vita, de porc, de pui, peste, oua si lapte. Tendinta de a dezvolta alergii este determinata genetic. Caini cu alte alergii, cum ar fi alergii inhalante sau atopie, pot prezenta un risc crescut de a dezvolta o alergie alimentara. Simptomele clinice ale alergii alimentare se aseamana cele ale altor tipuri de alergii. Aceste doua tulburari pot avea aceleasi simptome clinice si aceasi distributie a mancarimilor sau pruritului asupra corpului cainelui. In unele cazuri, este imposibil sa se faca diferenta intre alergiile inhalante si alergiile alimentare numai pe baza aspectului clinic. Alergiile alimentare pot fi eliminate printr-o dieta cu ingrediente pe care cainele nu le-a mai consumat anterior - un asa zis proces de eliminare a alimentelor. Acest lucru ar trebui facut inainte de a efectua alte teste costisitoare pentru alte tipuri de alergii.

Diagnosticare

   Testele de diagnostic sunt necesare pentru a recunoaste o alergie alimentara si pentru a exclude astfel alte boli care pot determina simptome similare. Testele pot include: un istoric medical complet si o examinare fizica. Medicul veterinar va examina pielea indeaproape si iti va pune cateva intrebari legate de istoricul dietetic al cainelui. Cu toate acestea, cele mai multe animale care dezvolta alergii alimentare nu au avut o recenta schimbare in dieta si au mancat aceasi mancare pentru o lunga perioada de timp. Un proces de eliminare a alimentelor se impune oricum. Aceasta testare consta in a indentifica o dieta care contine ingrediente la care animalul nu fost niciodata expus si hranirea stricta doar cu aceste alimente pentru 8-12 saptamani.

Ingrijirea la domiciliu.

   In timp, se pot dezvolta si alte noi alergii alimentare. Daca prietenul tau blanos a fost diagnosticat anterior cu alergii alimentare si a fost foarte bine controlat cu o dieta speciala, dar prezinta, din nou , semne de boala alergica a pielii, este posibil sa fi dezvoltat o noua alergie. In aceste conditii, consulta medicul veterinar pentru a determina daca este vorba de o noua alergie sau daca o alta boala este prezenta. Un alt proces de elimnare a alimentelor poate fi necesar pentru a face aceasta distinctie. Rabdarea si determinarea sunt importante pentru succesul unui proces de eliminare a produselor alimentare. Tu si familia ta trebuie sa fiti stricti si sa fiti siguri ca nimeni nu face rabat de la acest proces prin acordarea de alte alimente cainelui sau chiar de resturi alimentare de la masa voastra.

   Respectarea stricta a procesului este esentiala pentru interpretarea corecta a rezultatelor. Asta inseamna: fara oase sau alte medicamente aromatizate si nici vitaminele aromatizate nu sunt permise pe parcusul procesului.

Preventie

  Predispozitia genetica pare sa fie una dintre cauzele care duc la aparitia alergiilor alimentare. In functie de constitutia lor genetica, unele animale par a fi predispuse la dezvoltarea de alergii alimentare. Cu toate acestea, deoarece cauza alergiilor alimentare nu este cunoscuta, tulburarea nu poate fi prevenita. Termenul de alergie alimentara este adesea utilizat pentru a descrie o reactie adeversa la produsele alimentare. Unele reactii sunt mediate de catre sistemul imunitar (adevarata alergie), in timp ce altele nu sunt (intoleranta alimentara). Intoleranta alimentara si alergia adevarata nu pot fi diferentiate clar pe o baza clinica, iar aceasta dificultate se explica prin varietatea de semne clinice ce sunt atribuite in mare masura unor alergii alimentare.

  Barierele la tractul gastrointestinal pot preveni reactiile adverse la alimentele ingerate. Aceste bariere includ atat mecanisme de protectie fiziologice, cat si imunologice. Anomaliile in mecanismele de aparare gastro-intestinale (insuficenta - bariera mucoasei, cu o crestere a absorbtiei de antigen) pot predispune cainele la dezvoltarea de alergii alimentare.

Semne de urmarit

- mancarimi (pruriginoase) ale pielii, mai ales in jurul fetei, labelor si urechilor

- piele urat mirositoare

- umflaturi rosii la nivelul pielii

- infectii la nivelul urechilor

- traumatisme auto-provocate pe piele, ca rezultat al mancarimilor severe

- diaree si varsaturi, desi majoritatea cainilor cu alergii alimentare dezvolta numai probleme ale pielii.

Simptome conexe sau maladii

  Dermatozele, ca un raspuns la alergiile alimentare, sunt mai putin frecvente la caini cu o incidenta raportata la animalele de orice varsta, inlcusiv la animale tinere ce au mai putin de sase luni. Astfel, alergiile alimentare ar trebui sa fie luate in considerare la orice animal mai mic de sase luni sau mai batran de sase ani care prezinta orice senzatie de mancarime. Initial, alergiile alimentare cauzeaza prurit non-sezonier. Aparitia unor semne clinice, de obicei, nu este legata de o schimbare in dieta. In fapt, este o conceptie total gresita potrivita careia o alergie alimentara apare la scurt timp dupa schimbarea dietei unui animal.

Semnele clinice ale alergiilor alimentare la caini

  Botul, labele, axilele, zona inghinala, zona anala si urechiile sunt zonele cele mai frecvent afectate ale corpului. Astfel isi pot face aparitia:

- pruritul (mancarimea) localizat sau generalizat

- otita externa sau inflamatia canalelor urechii. Uneori, inflamatia urechii poate fi singurul semn clinic al unei alergii alimentare

- dermatita recurenta umeda si pododermatita, care este o inflamatie a labelor

- infectii recurente ale pielii, inclusiv infectii bacteriene superficiale (pyoderma) si infectii precum Malassezia dermatitis

- o varietate de leziuni primare si secundare. Acestea includ papule (mici leziuni rosii ridicate), eritem generalizat al pielii, excoriatii (leziuni umede care rezulta din autotrautism), hiperpigmentare, leziuni oculare si seboree

- diareea poate sa apara la 10 la suta din cazuri, dar nu este un semn comun.