Epidemiologia infecţiei cu Bartonella spp.

     Transmiterea bolii la caine si la pisica se face prin intermediul artropodelor hematofage (pureci, ţânţari, păduchi). Acum 10 ani căpuşa era considerată ca fiind principalul vector însă actualmente importanţa sa în transmiterea acestei boli este discutabilă. 

Transmiterea transplacentară şi perinatală nu a fost demonstrata pana in prezent.

 

Patogeneza

     Imediat după infectare bartonelele colonizează la nivelul celulelor endoteliale. Apoi la fiecare 5 zile o serie de celule endoteliale infectate este eliberată în circulaţie, unde infectează eritocitele. După ce pătrund în eritocite se multiplică la nivelul membranei fagozomilor, până ating o densitate maximă a populaţiei. Colonizarea la nivelul celulelor endoteliale protejează bartonelele de răspunsul imun imediat al organismului gazdă şi facilitează dispersia vasculară.

 

Tabloul clinic si anatomopatologic al infecţiei

Studii recente în ceea ce priveşte bartoneloza subliniază conceptul conform căruia Bartonella spp. poate induce o infecţie persistentă, fără semne clinice, sau cu manifestare clinică minimală, nespecifică, fiind foarte greu de diagnosticat.

 Semnele clinice uzuale, în cazul unei infecţii naturale, cuprind:

 - La nivel bucal: gingivite, stomatite şi ulceraţii

 - La niveleul sistemului respirator: rinite, sinuzite, precum şi afectarea tractusului respirator superior

 - La nivel ocular: conjunctivite, uveite, ulcere corneene, corioretinite şi cheratite

 - La nivel intestinal: inflamaţii intestinale, diaree cronică şi vomismente cronice

 - La nivel SNC - semne neurologice: letargie, dezorientare, lipsa de răspuns la stimuli ambientali

 - La nivel vascular si cardiac -  vegetaţii valvulare (aortă), endocardite, miocardiote, valvulopatii

 - La nivel hepatic - hepatită cronică, chisti hepatici

 - La nivel articular – poliartrita

 - La nivel hematologic - anemie hemolitică mediată imun, eozinofilie, trombocitopenie mediată imun

 - Diverse: limfadenopatie cu creşterea în volum a limfonodurilor reactive, splenomegalie, sindrom febril, dermatite şi efuzii cavitare idiopatice.

 

Baroneloza – zoonoza

     Cea mai discutată dintre bolile produse de Bartonella spp. la om, atât datorită implicaţiilor, cât şi datorită numărului mare de cazuri este Boala zgârieturilor de pisică (Cat scratch disease) (CSD); mai este cunoscută şi sub denumirea de Limfadenită reticulară subacută. 

 

Infecţia cu Bartonella spp. la om

Manifestările clinice pot fi clasice sau atipice. Cele clasice cuprind: mărirea în volum a limfonodurilor regionale (limfadenopatie), prezenţa unei papule la nivelul leziunii primare (zgârietură) şi hipertermie (nu însă în toate cazurile). Mai pot apărea: migrene, frisoane, dureri lombare şi dureri abdominale. Semnele clinice apar frecvent în 7-14 zile de la infectare, însă pot trece şi până la două luni până la primele manifestări clinice. În multe cazuri totuşi infecţia este benignă, auto-limitantă, însă limfoadenopatia este persistentă, chiar şi după câteva luni de la dispariţia semnelor clinice. Prognosticul este de cele mai multe ori favorabil.