Anumite observatii au dovedit ca boala poate aparea si in urma muscaturii altor animale, ca dihor ori sobolan, sau intepaturii de oase ascutite, spini, tepi si intepaturi de insecte hematofage.

            Etiologia bolii este mult discutata, cei mai multi autori fiind de parere ca este un virus, dar cultivarea agentului patogen n-a reusit pe oul embrionat, nici pe culturi de tesuturi. De asemenea, inocularile experimentale la diverse animale, n-au dat nici un rezultat, boala fiind inculabila numai la om si maimuta.

            Pisica nu prezinta nici un simptom de boala si este refractara la o inoculare experimentala. Ca urmare s-a ajuns la concluzia ca ea este numai un vector accidental si pasiv, care poarta pe ghiare sau in gura germenul care infecteaza probabil alte specii de animale, poate rozatoare sau pasari salbatice.

            In tara noastra au fost descrise cazuri sporadice la copii si adolescenti si in mici epidemii familiale.

La om boala apare dupa o incubatie de circa 7 -21 zile, pana la 60 zile, cu un sancru la locul intepaturii sau zgarieturii. La inceput se formeaza o macula care la scurt interval de timp trece in vezicula si veziculopustula care se vindeca spontan.

            Forma clinica tipica se prezinta cu adenopatie regionala si semne generala de boala infectioasa ca: frisoane, febra in jur de 38 C uneori pana la 40 C, dureri de cap, lipsa poftei de mancare, stare generala proasta care dureaza 14 zile. Bolnavul prezinta si tulburari ale tabloului sangvin. Adenopatia apare la 18-30 zile dupa leziunea primara prinzand ganglionii limfatici din regiunea in care a patruns infectia. Astfel, pot fi prinsi ganglionii submaxilari, cervicali, inghinali. De obicei, este interesat un singur ganglion limfatic, dar nu este exclusa prinderea mai mulor ganglioni din acelasi grup.

            In afara acetei forme clasice, se mai cunosc formele bucofaringiana, oculara, pneumoganglionara, pseudoveneriana – in cazul localizarilor inghinale, forma eruptiva, care se caracterizeaza prin aparitia unei eruptii de tip scarlatiniform si forma meningo-encefalica.

            Precizarea diagnosticului se face pe date epidemiologice cu existenta unei zgarieturi de pisica si pe baza semnelor clinice descrise. S-a preconizat intradermoreactia cu antigen specific.

            Diagnosticul diferential trebuie sa tina seama de tularemie, tuberculoza ganglionara, soduku, mononucleoza infectioasa, limfogranulomatoza inghinala benigna, boala lui Hodgkin, tumorile ganglionare, pasteureloza si alte boli asemanatoare.

            Tratamentul care se aplica este mai mult simptomatic si cu antibiotice. Dintre antibioticele care au dat rezultate deosebite amintim: teramicina, aureomicina. In plus se recomanda un tratament chirurgical pentru evacuarea abceselor care pot insoti reactia ganglionara. Evacuarea puroiului se face prin punctie aspirativa si nu prin incizie.

            Cele mai multe cazuri de boala evolueaza cu o covalescenta fara urmari grave. Totusi, in ultmii ani s-a observat un numar tot mai mare de cazuri cu o evolutie mai complicata.