Planta decorează frumos “grădinile” subacvatice, formând tufi şuri stufoase, de un verde senin. Sub o lumină intensă, Cardamine lyrata creşte rapid, sub privirile nerăbdătoare ale acvariştilor amatori.

   Cardamine lyrata este o plantă care ocupă preeriile mlăştinoase, zonele inundabile şi mlaştinile din estul Siberiei, nordul Chinei, Coreii sau Japoniei. În afara apelor stătătoare, ea colonizează deopotrivă şi malurile apelor curgătoare, crescând pe fundul acestora.

Bazin de apă rece sau tropical

   Deşi prezintă calităţi care o recomandă pentru iarnă, această specie nu este rezervată numai acvariilor de apă rece sau bazinelor de grădină. Dezvoltând o mare capacitate de adaptare, planta poate fi aclimatizată într-un acvariu tropical, cu condiţia să nu fi e supusă unei temperaturi de peste 27 de grade Celsius. În aceste condiţii, creşterea sa, de obicei rapidă, este totuşi încetinită. Ea dezvoltă deopotrivă limbi mai mici şi tije mai puţin compacte, cu noduri mai distanţate. Cerinţele Cardaminei lyrata în materie de caracteristici fi zicochimice sunt destul de limitate, această plantă rustică putându-se adapta uşor la divesele condiţii de creştere. Este totuşi preferabil să fi e cultivată într-o apă nu prea adâncă. Compoziţia solului nu este esenţială, planta putându-se mulţumi, în lipsa unui sol nutritiv, cu un strat de cuarţit sau de nisip de Loara, îmbogăţit cu argilă. În acest caz, sunt necesare aporturile de îngrăşăminte.

Amplasament luminos

   Avidă de lumină, planta necesită un amplasament bine expus în acvariu, preferabil, un aport de lumină naturală. Prezenţa unui curent uşor de aer va favoriza apariţia unor mişcări unduitoare, foarte frumoase din punct de vedere estetic. Într-un acvariu mai mic (cu o adâncime a apei de 40 cm), Cardamine lyrata este perfectă ca specie de arrière-plan. În bazinele mai mari, însă, merită să ocupe zona centrală, unde se va dezvolta pentru a forma un tufi ş. O asociere cu specii cu frunze de un verde închis (Aponogeton crispus, de exemplu) creează un contrast atractiv, la fel ca şi prezenţa unui fundal întunecat, care o va pune foarte bine în valoare, cu condiţia să fi e sufi cient de bine luminată. Întreţinerea bazinului trebuie să fi e riguroasă, pentru a evita creşterea algelor, inconvenient la care planta va face mai greu faţă. Frunzişul des al Cardaminei lyrata formează o încrengătură de tije şi de frunze, o ascunzătoare perfectă pentru alevinii care vor să se ferească de ochii lacomi ai prădătorilor. Cu un aspect mai degrabă fragil, planta este din păcate foarte apreciată de melcii acvatici care pot s-o distrugă serios. De asemenea, planta nu prea tolerează substanţele folosite pentru tratamentul peştilor. Cardamine lyrata tolerează, de asemenea, pantele scufundate şi însorite ale unui bazin de grădină, ajungând uneori chiar să evadeze pe maluri. Iarna este recomandat să îi asiguraţi o iluminare suplimentară şi, în zonele cu un climat mai aspru, să o mutaţi într-un recipient puţin adânc, unde va hiberna, la adăpost de ger.

Înmulţire controlată

   Cardamine lyrata se înmulţeşte rapid, spre bucuria celor nerăbdători. Totuşi, ea poate deveni invadatoare şi creşterea trebuie să fi e controlată pentru a o menţine în proporţii acceptabile. O talie obişnuită permite obţinerea de butaşi, care vor fi tăiaţi de pe părţile laterale, pentru a favoriza înmulţirea plantei. Pentru asta, este sufi cient să secţionaţi tija de sub nod, pentru că rădăcinile se vor forma direct sub peţiolul fi ecărei frunze. Dacă o cultivaţi la suprafaţă, puteţi secţiona tija sub una dintre numeroasele rădăcini care se formează sub nodurile plantei şi apoi puteţi tăia butaşii direct în apă. Este de preferat să folosiţi butaşi de minimum 20 cm. Înmulţirea vegetativă a Cardaminei lyrata se poate produce în manieră naturală, fără nicio intervenţie din partea voastră, planta dezvoltând singură numeroşi lăstari. Planta se reproduce deopotrivă şi în manieră sexuată. Fecundarea fl orilor, pe cale naturală (prin intermediul insectelor) sau artifi cială (cu ajutorul unei perii fi ne cu care treceţi uşor peste stamine şi pistil) produce seminţe protejate într-un fel de cuişoare. Odată ajunse la maturitate, acestea sunt expulzate şi germinează apoi în sol.