Etiologia este foarte variata, adesea nedefinita.

Se poate intalni o eczema esentiala (criptogenica) in care factorii interni predispozanti, complecsi, congenitali sau castigati au rol hotarator si o dermatita eczematiforma (eczema de contact) provocata de interventia unor factori externi.

            Factorii endogeni cum sunt: obezitatea, senilitatea, dispepsiile gastrointestinale, afectiunile hepato-renale, tulburarile de metabolism, tulburarile nutritionale sunt greu de identificat.

            Factorii externi cum sunt baile prea dese, frictiuni cu substante iritante, administrarea unor medicamente (piramidon, arsenicale, ioduri, sulfamide, hranirea excesiva cu carne, prezenta parazitilor cutanati, dermatomicoze si alte dermatoinfectii sunt usor de identificat.

 

Patogeneza eczemei este complexa si incomplet elucidata. In privinta predispozitiei la eczema sunt numeroase pareri cum ar fi:

-          particularitatea unor animale de a reactiona la alergeni cu antigene reduse,

-          perturbari histaminice,

-          tare neuroectodermice,

-          stari paranevrotice,

-          o reactivitate imunologica particulara cu defecte in sinteza unor mediatori neurocutanati (catecolamine, acetilcolina)

 

Simptomatolgie. Evolutia poate fi acuta sau cronica

Eczema acuta poate fi umeda sau uscata.

Eczema umeda  se localizeaza pe abdomen, regiunea iei, fata interna a coapselor si in zona inghinala. Se caracterizeaza prin alopecie, exudatie, decolorarea pielii, cu aspect de piele oparita. Apare adesea ca o complicatie in dermatita limfoida.

Este intretinuta prin lingere.

 

Eczema uscata (areacee, crustoasa) se caracterizeaza prin aparitia unor granulatii brun-roscate de dimensiuni mici si aderente la piele. Deoarece alopecia lipseste este greu de descoperit, impunand palparea atenta a pielii, examinarea blanii, examen care poate sa descopere cruste fine ca nisipul sau de marimea unor boabe de grau. Leziunile pot fi localizate sau generalizate.

 

Eczema cronica se caracterizeaza prin depilatii, prurit de intensitate variabila, prin uscare, ingrosare, sclerodermie, elasticitate redusa sau prin aspect exudativ. Localizarea este pe regiunea dorso-lombara.

 Eczema se poate complica cu dermatoza profunda, supurativa sau gangrenoasa.

 

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice cum sunt: localizarea in straturile superficiale ale pielii, regiunile corporale afectate, varsta animalului si conditiile de aparitie.

            Se va face diagnosticul diferential ( in general dificil de stabilit) fata de alopecie, pruritul de alt tip in care nu sunt modificari cutanate, dermatozele toxialimentare, fotodermatoze si fata de dermatitele  micotice, bacteriene, virale si parazitare.

 

Profilaxia vizeaza evitarea cauzelor, supravegherea continua si atenta a animalelor, asigurarea conditiilor de adapostire si zooigiena corespunzatoare, efectuarea pansajului periodic, asigurarea accesului la soare si miscare, combaterea bolilor parazitare si micotice.

 

Tratamentul va fi igienico-dietetic si simptomatic local si general.

Se vor exclude din alimentatie alimentele condimentate, pestele, oasele, ouale; se reduce regimul carnat, inlocuindu-se cu un regi lacto-vegetarian.

Se interzice imbaierea pana la vindecarea completa.

Desensiblizarea se realizeaza prin administrare de feniramin, prednisolon. Tratamentul local este in functie de caracterul eczemei (uscata sau umeda). In eczema umeda se utilizeaza un amestec de pulberi sicative si astringente dupa toaletearea locului si asptizarea lui cu apa oxigenata 3%.

In eczema uscata se folosesc unguente pe baza de corticoizi, antibiotice sau chimioterapice.

Pentru eczemele cronice crustoase se vor folosi unguente cheratolitice (cu acid salicilic 1 % chinaldol si hidrocortizon).