Girardinus metallicus nu reprezintă o noutate în lumea acvaristicii, acest vivipar fiind una dintre primele specii menţinute în Europa. Este un peşte calm şi sociabil, în general cu un caracter pacific faţă de alevini, care nu trebuie găzduit alături de specii mai turbulente. Cu toate acestea, deşi este puţin exigent, G. metallicus nu e un peşte popular poate şi din cauza faptului că nu a beneficiat prea des de acvariul pe care îl merită.

O specie polimorfă!

   Girardinus metallicus este originar din Cuba. Are un corp alungit, iar capul este ascuţit, aceasta fiind una dintre caracteristicile sale. De culoare brună, prezintă mai multe serii de solzi cu reflexii argintate (de unde numele său) formând dungi verticale, mai pronunţate la masculi. Înotătoarele sunt incolore, cu excepţia unei pete negre, rotunde, pe spatele dorsalei, vizibilă la peştii de ambe sexe. Ca şi la molly sau la Xiphophorus spp., şi la Girardinus spp., există masculi precoce, de talie mică şi masculi mai tardivi, de talie mai mare.

   Acvariştii disting trei varietăţi sau subspecii la G.metallicus, subdivizii care rămân să fie confirmate de către oamenii de ştiinţă. Forma cea mai clasică, fără marcaje negre, este cea mai mare, femelele atingând în mod normal 9 cm, iar masculii 5 cm. Este, în mod curent, prezentă în comerţ şi poate fi uşor confundată cu specia înrudită Girardinus microdactylus, regăsibilă de asemenea, în comerţ.

   Există de asemenea şi o varietate (sau subspecie) “dalmaţian” a metallicus, cu pete negre pe tot corpul, descoperită în 1999, în râul Honolosongo, în provincia Oriente, din Cuba. Această varietate este însă rară şi nu poate fi găsită la amatori. Există, de asemenea, clasica formă “subliniată cu negru”, în care masculii prezintă marcaje negre pe partea inferioară a capului, la această din urmă varietate femelele depăşind rar 6 cm, iar masculii 3 cm. Se regăseşte în natură, dar ar putea fi vorba în egală măsură de un hibrid natural cu Girardinus denticulatus, deşi unii cred că este vorba de o subspecie, în virtutea comportamentului său unic.

   G. metallicus este forma cea mai răspândită în acvarii deşi ea riscă să fie “destituită” de o varietate apărută în ultimii ani: metallicus cu burtă galbenă! Originea acestor metallicus este prea puţin clară, dar este vorba cel mai probabil de o formă xantă (n.r. gălbuie), a varietăţii “subliniate cu negru” apropiată de albinos, dar care se distinge în special printr-o pupilă a ochiului neagră.

   În ceea ce priveşte menţinerea, aceşti peşti trebuie să fie plasaţi în apă caldă, cu o temperatură cuprinsă între 24 şi 28 grade C, chiar dacă suportă şi ape mai reci. În mod curios, de altfel, fiindcă provine dintr-o insulă cu o climă în permanenţă caldă, aceşti peşti tolerează variaţii sezoniere puternice, putând trăi la temperaturi situate între 15 şi 30 de grade C. Acest lucru se explică probabil prin capacitatea lor de a coloniza cursurile de apă ale munţilor Cubei. În ciuda calmului lor, aceşti peşti pot atinge o talie relativ mare, agreând acvariile spaţioase, de minimum 60 litri. Bazinul va fi plantat,iar curentul de aer slab, cu o filtrare eficientă. Apa va fi dulce, spre mediu dură, având ca şi parametri optimi un pH de 7,5 şi o duritate de 10°dGH. Apa va trebui să fie, de asemenea, curată, cu schimbări săptămânale de circa 30 la sută din volumul bazinului. Hrana va fi compusă din vegetale- fulgi completaţi cu nauplii de artemia- şi, o dată sau de două ori pe săptămână, din dovlecel fiert.

Comportament fascinant

   Aceşti peşti sunt foarte calmi, şi de aceea nu apreciază perturbările prea frecvemte. De fapt, idealul este să le oferi un bazin specific populat cu un grup de una sau două duzini de girardinus. Numai în aceste condiţii, îşi vor stabili propria ierarhie, vor etala cele mai vii culori şi vor avea cel mai inspirat comportament. Grupul este dominat de femele mari, cea mai mare fiind şeful incontestabil. Masculii stabilesc şi ei o ierarhie paralelă, destul de subtilă. Micile neînţelegeri sunt frecvente dar trec foarte repede şi nu au consecinţe serioase.

   Tehnicile de copulaţie sunt foarte diferite de la o varietate la alta de G. metallicus, ceea ce ne face să credem că este vorba despre subspecii. Varietatea clasică şi varietatea “dalmaţian” nu prezintă parade nupţiale propriu-zise. Masculul se apropie de femelă prin spate, iar aceasta îl încurajează printr-o relativă imobilitate, în majoritatea cazurilor. În schimb, la varietatea “subliniată cu negru”, masculii au un comportament reproducător mai ritualizat, cu faze de prezentare foarte demonstrative, în faţa femelei, în timpul cărora îşi etalează pântecul negru. Fac apoi un cerc mare şi vin să fecundeze femela, dacă aceasta se arată disponibilă.

Bazin insular

   Depunerile de icre sunt lunare şi numără în jur de 40 de alevini, cu o talie destul de mare, care vor fi foarte rar deranjaţi de părinţi, dacă aceştia din urmă sunt corect hrăniţi şi nestresaţi. Tehnica cea mai simplă este deci creşterea în colonie, cu alevii lăsaţi să crească alături de părinţi. Atunci când apa este corect schimbată, creşterea tinerilor este foarte rapidă, iar masculii dobândesc în câteva săptămâni, coloritul specific. Pe măsură ce cresc, tinerii vor revoluţiona ierarhia în comunitate. Datorită acestui ritm alert de reproducere, va trebui să vă gândiţi să vă “înzestraţi” prietenii cu aceşti peşti. Există, de asemenea, şi o altă variantă, mai costisitoare dar foarte spectaculoasă. Aceasta constă în realizarea unui acvariu tipic cubanez: un bazin de mare volum în care să aveţi o colonie de Girardinus sp. alături de alte specii originare din această insulă, cum ar fi Nandopsis ramsdeni şi Nandopsis tetracanthus. Girardinus vor ocupa spaţiul superior, foarte plantat, în timp ce alte ciclide vor ocupa etajul inferior. Un bazin spectaculos, pe bună dreptate!