Cu roba sa violetă, Gramma melacara este un peşte de toată frumuseţea. Din păcate, este rar în comerţ, deşi nu este deloc mai dificil de menţinut decât ruda sa mai celebră, Gramma loreto.

   Aria de repartiţie a peştelui Gramma melacara se întinde pe tot centrul Atlanticului occidental. Este astfel prezent în Bermude şi în Bahamas frecventând în mod particular, recifele marine şi zonele stâncoase. Peşte timid, acesta reacţionează la cea mai mică alertă şi se disimulează instantaneu făcându-se nevăzut printre plantele acvatice. Această specie se întâlneşte în mod obişnuit la 20-60 m adâncime, fiind unul dintre motivele pentru care este mai rar în comerţul acvaristic. În schimb, ruda sa, Gramma loreto se întâlneşte mai ales la suprafaţă, ceea ce explică omniprezenţa sa în magazinele specializate.

Specie uşoară, după aclimatizare

   Este uşor de oferit acestui peşte un acvariu corect. Este suficient să-l întroduceţi într-un acvariu recifal bine echilibrat. Asta fiindcă adoră să evolueze în aglomeraţiile de roci vii şi de corali. În schimb, este un peşte timid care va începe să investigheze treptat acvariul. De aceea, aclimatizarea trebuie să fie progresivă. Gramma melacara este, într-adevăr, foarte sensibilă la bolile parazitare cum ar fi Oodinium sau Cryptocarion şi declanşează uneori simptome de boală de obicei după schimbarea de mediu. Dacă aveţi ocazia să observaţi acest peşte sub o lumină albastră, veţi descoperi atunci adevărata intensitate a culorilor sale. El rivalizează în frumuseţe cu mult mai popularul său “văr”.

Hrănire

   Gramma imperial nu pune în general probleme de hrană. După o foarte scurtă perioadă de aclimatizare în timpul căreia îi vom oferi artemia vii, el va accepta rapid hrana congelată. Peştele va aprecia în special crustaceele cum ar fi mysis, kril şi alţi creveţi.

Reproducerea

   Reproducerea se derulează ca în cazul Gramma loreto. După formarea unui cuplu, ponta se va obţine uşor. Femela îşi depune ouăle într-o cavitate amenajată şi tapiţată cu resturi de diverse alge. Ouăle sunt apoi fecundate de către mascul, care le introduce în gură, pentru a ale incuba.

   Prima distribuţie de hrană constituită din larve (în special Brachionus)este încă slab gestionată de către un acvarist amator. Problema este însă rezolvată în cadrul unei acvaculturii intensive. De aceea, nu putem decât să regretăm absenţa acestui peşte din comerţ.