IRC reprezinta o diminuare progresiva si ireversibila a functiilor rinichiului pe o perioada indelungata de timp. Aceasta diminuare a functiei renale isi are suportul in distrugerea unitatii functionale de baza a rinichiului - nefronul. IRC devine clinic evidenta abia dupa pierderea a peste doua treimi din numarul total de nefroni.

 

In esenta, in cazul Insuficientei Renale Cronice, RINICHIUL isi pierde capacitatea de a concentra urina si de a recicla apa. La nivelul rinichiului sangele este filtrat si sunt eliminate diverse toxine prin intermediul diluarii lor in apa. In IRC produsele metabolice secundare nu mai sunt eliminate eficient, acumulandu-se in cantitati din ce in ce mai mari la nivel sanguin, rezultand o autointoxicatie. Un rinichi eficient reuseste sa elimine mari cantitati de metaboliti toxici intr-o cantitate mica de urina (densitatea specifica este aproximativ 1.020-1.030, cu limite mai largi cuprinse intre 1.015 si 1.050, in functie de starea de hidratare). O scadere a densitatii urinei, observata in mod constant, chiar si dupa privarea de apa, indica incapacitatea rinichiului de a mai folosi eficient apa si de a elimina concomitent metabolitii toxici. Urina va avea un volum total zilnic mai mare (poliurie) si va fi mai putin concentrata, valorile densitatii ei situindu-se aproape de cea a plasmei sanguine (1.010). In consecinta apa, fiind eliminata in cantitati mari, impreuna cu anumiti electroliti, creste concomitent si nevoia de apa , aparand setea exagerata (polidipsia). Acest tandem de simptome polidipsie-poliurie apare de obicei primul, fiind uneori trecut cu vederea de catre stapani.

 

Care sunt cauzele IRC?

Factorii care conduc la instalarea IRC sunt multipli si actioneaza de cele mai multe ori concomitent. Varsta (peste 7 ani), hranirea neadecvata, predispozitia genetica, factori infectiosi, toxici. In ultima perioada se acorda o mai mare atentie si unor factori cu o actiune mai subtila - hipertensiunea, dietele acidifiante, hipokalemia (concentratia scazuta de potasiu la nivel sanguin), infectiile dentare, ca factori contributori in instalarea IRC.

 

In mare , afectiunile care pot conduce la IRC pot fi impartite in congenitale sau dobandite.

 

Afectiuni congenitale:

• PKD (Polikistic Renal Disease - rinichi polichistic) - afectiune congenitala cel mai des intalnita la persane sau metisii acestora.
• Aplazia renala - lipsa congenitala a unuia sau a ambilor rinichi.
• Displazia renala - dezvoltarea congenitala anormala a unuia sau a ambilor rinichi.

 

Aceste afectiuni duc de obicei la instalarea timpurie a IRC sau chiar a IRA (insuficienta renala acuta) , in functie de gravitatea lor.

 

Afectiuni dobandite:

• Nefrita interstitiala cronica - inflamarea cronica a tesutului interstitial renal; conduce in timp la fibroza renala.
• Glomerulonefrita autoimuna - este o afectiune dobandita in urma lezionarii glomerulilor renali de catre complexele antigen-anticorpi.
• Pielonefrita - infectie bacteriana renala
• Neoplazii - de exemplu limfomul
• Hidronefroza - produsa prin obstructia cailor de eliminare a urinei din rinichi
• Amiloidoza renala - produsa prin acumularea amiloidului in tesutul renal
• Peritonita infectioasa felina - o boala virala

 

Care sunt simptomele insuficientei renale cronice?

Simptomele IRC pot fi mai mult sau mai putin evidente, in functie de stadiul evolutiv, timpuriu sau avansat. Intr-o prima faza apar: polidipsia-poliuria, deshidratarea, scaderea in greutate, blana cu aspect mat, scaderea apetitului sau apetit capricios, apatie

 

Cu cat avanseaza IRC se instaleaza si simptome mai grave: letargie, depresie, anorexie (refuzul total al hranei), halitoza uremica (aerul expirat are miros de urina), sialoree (saliva curge din gura), voma repetata, emaciere (slabire accentuata), convulsii, coma

 

Diagnosticul IRC se face prin corelarea simptomelor cu rezultatele analizelor de laborator ale sangelui si urinei, precum si cu rezultatele altor metode de diagnostic paraclinic.

 

Parametri sanguini pot fi modificati dupa cum urmeaza:

 

• Uremia - in mod normal acest parametru ar trebui sa se situeze in jurul valorii de 25 mg/dl. In cazul IRC valorile uremiei sunt frecvent de peste 150-200 sau chiar 300 mg/dl in cazurile avansate.
• Creatinina sanguina - nivelul normal al acestui metabolit la nivel sanguin este de maxim 1.8-2 mg/dl. In cazul IRC valoarea acestuia se mentine constant peste valoarea de 3-4 mg/dl.
• Fosforul - valorile fosforului vor fi crescute in IRC datorita incapacitatii rinichiului de a-l mai excreta eficient. Hiperfosfatemia duce in timp la hiperparatiroidism.
• Hipokalemia - scaderea valorilor potasiului la nivel sanguin; este consecinta pierderii abilitatii rinichiului de a reintegra la nivel sanguin potasiul si excretarii exagerate a acestuia.
• Hematocritul - volumul total de hematii (globule rosii); acesta este scazut (anemie) datorita faptului ca rinichiul nu mai poate produce eficient eritropoitina, un hormon care stimuleaza producerea de hematii la nivelul maduvei osoase hematogene.
• Densitatea urinei se situeaza constant sub 1.015. Aceasta valoare trebuie corelata cu starea de hidratare si se urmareste atat in stare normala cat si dupa privarea de apa. Singura, valoarea densitatii urinei nu este de ajuns pentru a spune ca avem de a face cu IRC, insa corelata cu valorile crescute ale ureei si creatininei la nivel sanguin capata o valoare semnificativa in diagnostic.
• Ecografia abdominala poate identifica modificari precum: hiperecogenicitatea tesutului renal ( fibrozare ), micsorarea dimensiunilor renale, aspect neregulat cu deformari de suprafata, grad slab de diferentiere intre corticala si medulara, modificarea raportului cortico-medular, hipoecogenicitatea si renomegalia (in cazul limfosarcomului).

 

Cum se poate trata IRC?

Un rol important in tratamentul insuficientei renale cronice il are dieta. Aceasta va viza scaderea cantitatii totale de proteina cu mentinerea unor proteine de calitate, bogate in aminoacizi esentiali, precum si scaderea continutului in fosfor si sodiu.

 

Din punct de vedere medical se va urmari rehidratarea si restabilirea echilibrului electrolitic. Acest scop va fi atins in cazurile mai usoare prin administrarea subcutanata de solutii de electroliti la intervale regulate de timp, sau in cazurile mai grave prin administrari intravenoase. In felul acesta metabolitii toxici de la nivel sanguin vor fi diluati si eliminati mai usor.

 

Ca medicatie se poate recurge la medicamente din categoria antacidelor care impiedica absorbtia fosforului la nivel intestinal. Balanta fosfor-calciu poate fi mentinuta si prin administrarea de calcitriol (vitamina D activata). Nivelul sanguin scazut al potasiului poate fi corectat prin suplimentarea orala a acestuia. Medicatia va viza totodata si corectarea hipertensiunii. Se va urmari totodata imbunatatirea apetitului prin medicatie specifica (diazepam, oxazepam) si prin prepararea cat mai atragatoare a hranei (hrana sa fie preincalzita, de consistenta preferata de pacient).

 

In cazul diagnosticarii prezentei urolitilor la nivel renal se va combate infectia ascociata cu prezenta acestora (pielonefrita) prin instituirea unei antibioterapii adecvate pe termen lung.

 

Trebuie sa fim totusi realisti si sa constientizam faptul ca aceasta afectiune este ireversibila si cu deznodamant previzibil, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Cu un tratament adecvat se pot obtine totusi, in functie de stadiul evolutiv in care a fost diagnosticata IRC, luni sau ani de viata, in conditii de calitate a vietii acceptabile.

 

Se poate preveni insuficienta renala cronica?

Avandu-se in vedere etiologia complexa a IRC este greu sa prevenim aceasta boala. O dieta echilibrata, tratarea la timp a afectiunilor obstructive urinare, tratarea corecta a infectiilor aparatului urinar, depistarea timpurie si tratarea corecta a diabetului , depistarea si tratarea hipertensiunii - toate acestea joaca un rol important in preventia insuficientei renale cronice.

 

Diagnosticarea si tratarea timpurie a IRC este definitorie in prelungirea vietii pacientului. De aceea investigatiile precum examenul clinic periodic, analiza periodica a sangelui si a urinei, ecografia abdominala sunt determinante in depistarea la timp a IRC.