Diferit de fraţii săi mai mari, care populează iazurile de grădină, Nuphar japonica este foarte potrivit pentru un acvariu, în care frunzele sale ondulate şi translucide sunt o adevărată încântare.

    Genul Nuphar cuprinde câteva zeci de specii a căror majoritate dezvoltă destul de rapid frunze mari plutitoare, incompatibile cu cultura în interior. Nufărul japonez, Nuphar japonica, face, însă, excepţie de la regulă, fiindcă se poate dezvolta în lumea subacvatică timp de câţiva ani înainte de a emite frunzele aeriene. De aceea, este foarte potrivit pentru realizarea de adevărate peisaje acvatice în miniatură.

O amplasare degajată

   Un singur specimen de Nuphar japonica poate dezvolta mai mult de 20 de frunze în condiţiile în care mediul îi este propice. Planta va fi deci cu atât mai bine pusă în valoare dacă va fi plantată singură, într-un loc degajat şi luminos. Ţinând cont că lungimea frunzelor poate atinge 30 cm, este preferabil ca nufărul să fie cultivat într-un bazin cu o adâncime a apei de minimum 40 cm. Planta nu este deci recomandată bazinelor de capacitate mică. Dominanta de verde crud al acestei plante poate fi pusă în mod particular în evidenţă în vecinătatea unor plante mai închise la culoare sau cu tente de roşu.

   Nufărul japonez nu este prea pretenţios. Cvasiindiferentă la duritatea şi la pH-ul apei, planta suportă temperaturi destul de scăzute, caracteristică pe care o datorează originii sale geografice. Planta se adaptează totuşi foarte bine şi într-un acvariu tropical, şi pare de altfel, mai puţin sensibilă ca alte plante la invazia algelor.

   În ciuda acestor lucruri, Nuphar japonica nu este, la drept vorbind, o plantă cu o cultură uşoară.

Frunze inutile

   Principala constrângere, în ceea ce priveşte întreţinerea nufărului japonez în acvariu se referă la stăvilirea creşterii frunzelor plutitoare care vor deveni inestetice şi, în plus, vor priva de lumină celelalte plante. De aceea, este recomandabil să cultivaţi această specie în condiţii cumva drastice, adică o lumină nu prea intensă şi un sol nu prea bogat în substanţe nutritive. Dacă, în ciuda acestor precauţii, anumite frunze tind să se îndrepte spre suprafaţă, cea mai bună soluţie este să le eliminaţi. În momentul plantării, este bine să observaţi rizomul, pentru a detecta orice eventual început de putrezire, care va duce, inevitabil, la moartea plantei. Părţile îndoielnice vor fi îndepărtate cu ajutorul unei lame dezinfectate în prealabil. Şi încă un amănunt: rizomii nu trebuie acoperiţi în întregime de substrat, ci îngropaţi uşor.

Înmulţire

   Nuphar japonica se înmulţeşte de manieră vegetativă, emiţând lăstari laterali de la nivelul rădăcinii. Această tendinţă naturală poate fi exploatată pentru a înmulţi un specimen. Dezgropând rădăcina, este posibil să detaşaţi şi lăstarul, tăind cât mai aproape de piciorul plantei mame. Această operaţiune nu poate fi realizată decât atunci când creşterea a fost suficientă, talia “puilor” atingând jumătatea taliei plantei adulte. Părţile mai vechi ale rizomului pot în egală măsură, să dea noi exemplare, chiar dacă nu mai au frunze. Rădăcina poate fi atunci tăiată în bucăţi de 10 cm fiecare, care vor fi apoi debarasate de rădăcini. Aceste bucăţi sunt depuse apoi într-un recipient plin cu apă călduţă. Mugurii îşi vor face curând apariţia, urmaţi de rădăcini tinere. În acest stadiu, plantele pot fi replantate.