Piometrul este o afectiune ce pune serios in pericol viata prietenilor nostri. Considerata urgenta, primele semne trebuie sa ne alerteze si sa vizitam medicul veterinar.

 

Piometrul este o afectiune caracteristica in principal femelelor necastrate aflate in a doua perioada a vietii. Desi se credea a fi o simpla infectie , studiile au aratat ce de fapt este un dezechilibru hormonal ce se poate complica sau nu cu suprainfectii bacteriene. Piometrul apare dupa ciclul de calduri in care nu s-a produs fertilizarea , si de obicei apare la 2-4 luni de la ciclul menstrual.

 

Ovarul produce 2 hormoni foarte importanti, si anume estrogenul si progesteronul, hormoni ce se afla intr-un permanent echilibru. O cantitate excesiva de progesteron determina piometrul. De asemenea o hipersensibilitate a peretelui uterului sau coarnelor uterine la actiunea progesteronului poate determina aparitia acestei afectiuni. Oricare din situatiile de mai sus determina aparitia unor chisti in mucoasa uterina, chisti care contin numeroase celule secretoare si cantitati mari de lichid sunt produse si eliberate in interiorul uterului.

 

Aceasta acumulare de lichid, precum si ingrosarea peretelui uterin determina o crestere masiva a dimensiunilor organului. Uterul este format din corpul uterin si coarnele uterine, care, in conditii normale sunt subtiri, la caine de dimensiunile unui creion, la pisica fiind mult mai subtiri, astel incat nu pot fi decelate ecografic. In cazul piometrului, coarnele uterine devin ca niste saci cu continut lichidian, uniforme sau cu aspect de vezicule legate intre ele, cantitatea de lichid purulent putand ajunge la cativa litri in cazul cainilor mari.

 

Piometrul poate evolua in doua forme : cu cervix deschis sau cu cervix inchis. Forma cu cervix deschis se remarca prin scurgerile vaginale, animalul lingandu-se frecvent in zona genitala. Desi evacuarea uterului de colectia purulenta ce-l tinea sub tensiune pare un lucru benefic, odata cu deschiderea cervixului patrund in uter o serie de bacterii iar colectia devine din aseptica in septica, determinand un raspuns local si mai mare, cu aport masiv de celule albe.

 

Dupa o perioada cervixul se inchide, colectand din ce in ce mai mult lichid, dilatand si mai mult peretii uterini, ce se pot rupe si revarsa continutul in cavitatea abdominala, determinand septicemie si moartea pacientului in maxim 48 ore.

 

In cazul piometrului cu cervix inchis, nu apar modificari la exterior, ci numai de comportament.

 

Problema cea mai mare apare atunci cand organismul incearca sa rezolve afectiunea, ducand catre rinichi excesul de fluid si toxinele din acesta, rinichii fiind suprasolicitati. Organismul intra in faza uremica, stare de autointoxicare ce determina insuficienta renala si moartea pacientului.

 

Ca si simptomatologie, in incercarea de a "spala" organismul de toxine femela bolnava va ingera cantitati mari de apa (polidipsie) si va urina excesiv (poliurie). Va linge frecvent zona genitala, zona unde apar scurgeri albicioase si uneori urat mirositoare. La analiza sanguina se pot observa cresteri la nivelul celulelor albe.Temperatura corporala evolueaza de la stare subfebrila initiala la temperatura normala si chiar usoara hipotermie atunci cand boala este avansata si se instaleaza uremia. Pe masura ce uterul creste in volum, se poate observa marirea abdomenului si dificultate la mers. Daca pacientul intra in faza uremica si mai apoi in insuficienta renala, apare lipsa apetitului si letargia.

 

Pentru diagnosticarea cu certitudine a afectiunii se poate face radiografie, dar in ultimii ani se prefera ecografia, datorita preciziei si mai ales caracterului neinvaziv.

 

Tratamentul trebuie instituit cat mai repede posibil, datorita starii de toxicitate indusa de afectiune. Ovariohisterectomia (indepartarea chirurgicala a ovarelor si uterului) se impune deoarece, chiar daca in urma tratamentelor experimentale cu antibiotice foarte puternice si hormoni s-a reusit asanarea focarului, afectiunea revine la urmatorul ciclu de calduri in proportie de peste 85 %. De asemenea, terapia de sustinere cu seruri perfuzabile si stimulante ale organismului este necesara, cu atat mai mult cu cat socul anesteziei este amplificat de starea toxica a organismului.

 

Cel mai intelept lucru este prevenirea. De aceea, la femelele de la care nu se doresc pui se recomanda castrarea pana la 6 luni. Pentru femelele folosite la reproductie, se recomanda castrarea dupa perioada in care este "matca".