Descriere generală
    Pitonul regal îşi are originile prin locurile exotice ale Africii Centrale şi de Vest. Fie că se târăşte pe sol sau îşi pierde vremea cocoţat prin copaci, pentru el este la fel de confortabil. Pe timpul zilei, preferă să evite canicula, şi nici noaptea nu este foarte activ. În schimb, în primele ore ale dimineţii şi la ceas de seară pitonul regal se desfăşoară în voie.

   Adulţii ajung, de obicei, la o lungime de 90-120 cm, deşi s-au întâlnit şi exemplare care au atins până la 150 şi chiar 182 cm (foarte rar, însă). Femelele au o lungime medie de 120-135 cm, în timp ce masculii nu depăşesc 90-120 cm.

   Ca toţi ceilalţi pitoni, şi pitonul regal se hrăneşte, în mediul său natural, cu o varietate de animale: amfibieni, şopârle, alţi şerpi, păsări sau mici mamifere. Şoarecii, însă, nu se află printre preferinţele sale în materie de hrană, în sălbăticie. Rareori recunoscându-i ca pe ceva comestibil şi în captivitate. De fapt, cine achiziţionează un astfel de şarpe ar trebui să se aştepte la un animal foarte pretenţios la mâncare. Cel puţin, pentru început.

   Cumpărarea unui piton născut în captivitate este o alegere înţeleaptă. În acest mod nu influenţezi evoluţia speciei, contribuind la dispariţia ei, iar, pe de altă parte, te asiguri că primeşti un animal sănătos, obişnuit cu oamenii şi cu condiţiile de viaţă dintr-un terariu. De asemenea, apelarea la un crescător (sau magazin specializat) serios îţi oferă siguranţa obţinerii unor sfaturi profesioniste, astfel încât, odată adus acasă, pitonului nu-i va lua mult timp pentru a se acomoda şi a începe să se hrănească normal.

   Popularitatea tot mai ridicată a reptilelor în rândul celor care îşi cumpără animale de companie a mărit presiunea asupra populaţiei sălbatice. Anual, numai în Statele Unite ale Americii, se importă peste 60 000 de pitoni regali; cel puţin la fel de mulţi sunt ucişi pentru a fi utilizaţi ca delicatesă în restaurante sau pentru pielea lor. Totuşi, în ciuda faptului că rata reproducerii acestor şerpi este destul de scăzută, preţul unui piton regal rămâne relativ accesibil (între 50 şi 100 de euro).

   În captivitate, un astfel de şarpe creşte cu aproximativ 30 cm pe an, pe parcursul primilor trei ani, ajungând la maturitate sexuală între 3 şi 5 ani.
Reproducerea se realizează prin ouă, pe care femelele le depun, şi pe care nu le părăsesc până nu apar puii; ceea ce înseamnă trei luni, în care nici nu se hrănesc.

Alegerea propriului tău piton regal
    Atunci când ţi-ai propus să achiziţionezi un Python regius (cum mai este el cunoscut), iată căror lucruri ar trebui să le acorzi atenţie: alege un exemplar cu o piele fermă, o formă rotundă a corpului, ochii limpezi şi care reacţionează în modul său specific: scoţând şi retrăgându-şi limba rapid, de fiecare dată când este prins în mână.
Pitonul regal este un animal foarte timid. Astfel, când încerci să-i atingi capul are tendinţa instinctivă de a şi-l retrage.
    În plus, animalul tău ar trebui să fie întotdeauna alert şi atent la tot ce se întâmplă prin preajma sa. Bineînţeles că iniţial va fi puţin nervos, dar, în mod normal, se va acomoda repede (maxim o săptămână).

Alegerea „locuinţei” sale
    Cel mai bine i se potriveşte o „casă” special creată pentru şerpi. Iar dacă ţii la confortul său, pentru un pui, dimensiunile acesteia ar trebui să se situeze în jurul valorii de 50x25 cm (38 de litri), în timp ce pentru un adult n-ar trebui să foloseşti un terariu mai mic de 115 litri (91x35 cm). Reţine, însă, că toţi şerpii sunt adevăraţi maeştrii ai evadării şi, în consecinţă, trebuie să acorzi o mare atenţie modului în care se închide vasul care îţi va găzdui pitonul.

Alegerea aşternutului potrivit
    Îţi recomand să începi prin a folosi prosoape de hârtie. Acestea sunt foarte uşor de înlocuit, iar dacă exemplarul tău este adus din import, prosoapele de hârtie te vor ajuta să identifici uşor prezenţa unor eventuali paraziţi.
Odată ce animalul s-a acomodat, poţi trece la folosirea unui substrat care să arate mai bine, de genul celor care pot fi găsite prin magazinele de specialitate. Mare atenţie, însă! Nu utiliza scoarţă de copac: de pin sau plop! Aceasta se poate bloca în gura şarpelui, în timp ce încearcă să o înghită, cauzând probleme respiratorii şi nu numai.

Fă-l să se simtă confortabil
    Fiind un animal crepuscular, pitonul regal preferă întunericul şi în timpul zilei, dar mai ales atunci când doarme. De altfel, el se simte în siguranţă în locuri strâmte. Prin urmare, asigură-i un spaţiu unde se poate ascunde şi unde poate dormi în linişte. Poţi recurge la o cutie din carton sau un container din plastic, pe care să le tai la unul din capete pentru a-i asigura accesul şarpelui. Cutia din carton o poţi schimba uşor atunci când se deteriorează, iar containerul din plastic poate fi curăţat fără multe bătăi de cap.

 

Procesul de hrănire
    Pitonii regali sunt nişte animale foarte pretenţioase la mâncare. Cel puţin cei care provin din sălbăticie. Exemplarele născute în captivitate se împacă însă mai bine cu aproape orice tip de hrană.

   Iată cum decurge procesul de hrănire. În primul rând, acest şarpe îşi identifică prada după miros, culoare, mişcare sau temperatură. Apoi, dacă simte că se află în siguranţă, îşi muşcă victima şi se încolăceşte în jurul ei, cu scopul de a o sufoca. După care o înghite pur şi simplu. Digerarea hranei îi va lua între patru şi cinci zile, timp în care se va ascunde într-un loc sigur şi întunecos. Acesta este ritualul, de la care nu se abate.

Cât de des să-l hrăneşti
    Din moment ce-i ia atât de mult timp să digere hrana, presupun că una dintre întrebările pe care orice începător şi le pune se referă la cât de des ar trebui să-l hrănească. Evident că răspunsul nu este unul standard. Depinde de mai mulţi factori, dintre care vârsta este cel mai important.

   În mod logic, puii aflaţi în perioada de creştere (care măsoară între 40 şi 70 de cm, în lungime) au nevoie de mai multă hrană, în timp ce adulţii (care au peste 70 de cm) trebuie hrăniţi mai rar.
Dar iată, concret, despre ce este vorba. Un crescător cu experienţă îşi hrăneşte puii o dată la 7-10 zile, un adult mascul – o dată la trei săptămâni, în timp ce o femelă adult – la fiecare două săptămâni. Puii mănâncă, în general, rozătoare de dimensiuni medii, iar adulţii pot vâna şi înghiţi şoareci ce măsoară până la 15 cm în lungime.
Un alt lucru căruia ar trebui să-i dai atenţie este faptul că, de regulă, şerpii nu au nevoie de suplimente nutritive. Poţi, totuşi, adăuga un surplus de vitamine în hrana unei femele gravide, pentru a ajuta la procesul formării ouălor.

Hrană vie sau nu? Şoareci, hamsteri sau gerbili?
   Singurul argument care te poate conduce să-i oferi animalului tău hrană vie poate fi faptul că, în mediul său natural, acesta este obişnuit să vâneze înainte de a mânca. Însă nu este o soluţie pe care să o iei în seamă, deoarece un şoarece viu poate ataca şi chiar răni pitonul. De aceea, cel mai sigur este să scoţi din calcul o astfel de opţiune.

   Pot apărea şi situaţii în care trec câteva luni şi şarpele tău refuză să mănânce. Dacă greutatea lui nu scade şi reacţiile sale sunt normale, atunci probabil că n-ar trebui să-ţi faci griji. Totuşi, verifică aşternutul, cuşca şi starea lui de sănătate, pentru a te asigura că totul este în regulă. De asemenea, încearcă să-i oferi şi altceva decât şoareci. Gerbilii şi hamsterii se numără printre cele mai uzuale alternative, cu toate că, astfel, rişti ca pitonul tău să nu mai mănânce niciodată şoareci obişnuiţi. Mai poţi încerca şi să-i acoperi cuşca cu o pătură atunci când îl hrăneşti, ştiind că şerpii preferă să înghită prada numai atunci când se simt în deplină siguranţă.

Reproducere
   Numărul acestor animale în sălbăticie scade continuu. Motiv pentru care toţi cei care cresc un asemenea piton ar trebui să încurajeze reproducerea lor în captivitate.

   Femela, odată rămasă gravidă, refuză să se mai hrănească, întră într-o perioadă de năpârlire şi începe să depună şase-şapte ouă pe săptămână, iar după această perioadă, două ouă. Depunerea ouălor se realizează, de regulă, pe timp de noapte.
   Introducerea ouălor într-un incubator este o idee bună, oferind mai multe şanse ca din ele să iasă pui. Astfel, după aproximativ două luni în care le-ai ţinut la o temperatură constantă de 31-320C, ar trebui să observi cum puii încep să iasă. Acesta fiind momentul în care este indicat să le scoţi din incubator. În cel mult 48 de ore, puii reuşesc să absoarbă tot conţinutul ouălor şi ies complet la lumină. Iar 10 zile mai târziu, aceştia năpârlesc pentru prima dată. După care mai aştepţi aproape o săptămână şi apoi poţi începe să-i hrăneşti.

Sănătate

   O problemă des întâlnită la exemplarele crescute în captivitate se întâlneşte în momentul năpârlirii, când, odată cu pielea, şarpele pierde şi pieliţa ce îi acoperă ochii. Iată ce poţi face în acest caz: fă-i pitonului o baie călduţă timp de 10 minute, după care tratează-i ochii cu un ulei de minerale. În 24 de ore, problema ar trebui să fie rezolvată. În caz contrar, mergi în vizită la un veterinar.

   Căpuşele constituie şi ele o problemă gravă. Acestea sunt mici paraziţi, complet inofensivi pentru oameni, dar care afectează serios sănătatea şarpelui. Vestea bună este că eliminarea lor nu te costă foarte mult şi se realizează destul de uşor. Totuşi, aşa cum ar trebui să faci de fiecare dată când observi ceva în neregulă la pitonul tău, fă-i o vizită medicului veterinar!