Animalele turbate prezinta un pericol atat pentru om, cat si pentru celelalte animale, rabia fiind cea mai grava zoonoza. Frecventa bolii variaza insa, de la o specie la alta fiind intalnita cel mai des la caine, din cauza modului de viata a acestuia, in libertate sau semilibertate. Sursele naturale ale infectiei sunt reprezentate de animale turbate cu forme clinice, dar si de cele infectate cu virus rabic care nu manifesta clinic boala. Rezervorul de infectie pentru rabie este cel silvatic (turbarea animalelor salbatice, in special vulpi, dar si lupi, pisici, sobolani, etc. De asemenea, rolul principal in difuzarea si intretinerea rabiei revine cainilor comunitari (turbare urbana). Modul de contaminare cu rabie de la un animal la altul sau de la animale la om se face in mod direct prin muscatura sau zgarieturile produse de catre animalele bolnave. Exista, insa, destul de rar posibiliatea contaminarii indirecte, prin intermediul unor obiecte care au venit in contact cu materiale virulente de la un animal bolnav, daca exista pe piele leziuni proaspete, chiar imposibil de detectat cu ochiul liber.

Semnele clinice

Semnele clinice ale bolii apar numai dupa ce virusul s-a multiplicat in centrii nervosi provocand modificari anatomice si functionale. Perioada de incubatie a virusului, in infectia naturala, variaza in limite largi, la toate speciile de animale (15-60 de zile, putandu-se prelungi pana la 90 de zile mai ales la rumegatoare mari). Desi rabia variaza de la o specie la alta si chiar de la un indvid la altul, aceasta se prezinta sub doua aspecte clinice principale: o forma furioasa predominata care se manifesta prin manie, furie si cruzime si o forma paralitica, exprimata prin paralizii.

Forma furioasa

La caine cele doua forme clinice se manifesta in egala masura. Astfel, forma furioasa are trei faze: una initiala in care animalul nu prezinta simptome caracteristice, avand loc doar schimbarea comportamentului. Acesta devine mai linistit, mai afectuos fata de stapan sau din contra, devine agitat sau mai retras, cautand singuratatea. Ulterior apare o faza de excitatie cand animalul are o privire fixa si furioasa si prezinta o agresivitate puternica fata de alte animale si apoi fata de om. Apetitul se pastreaza, dar alterat; animalul isi pierde instinctul de conservare inghitind pietre, metale si alte obiecte dure care pot sa duca la fracturi de maxilar. Urmeaza faza paralitica in care au loc paralizii ale coardelor vocale, tradusa prin schimbarea vocii animalului care devine groasa si ragusita. De asemenea, are loc paralizia limbii care atarna din gura. Animalul nu mai poate inghiti; apoi treptat paralizia se extinde si la celelalte regiuni ale corpului incepand cu membrele posterioare; animalul nu se mai poate ridica si moare prin asfixiere.

Forma paralitica

Forma paralitica sau turbarea muta se deosebeste de forma furioasa prin aceea ca animalul nu prezinta agresivitate, ci dimpotriva, animalele sunt abatute, nu raspund la chemarea stapanului si nu au pofta de mancare. La canidele salbatice (vulpe, lup) turbarea se manifesta ca si la caine predominand forma furioasa, dar se intalnesc si cazuri atipice de vulpi turbate lipsite de agresivitate care patrund in gospodariile populatiei, sunt blande si se lasa prinse cu usurinta. La toate celelalte specii de animale domestice (pisica, bovine, cal, oaie, capra, porc, pasari) predomina forma furioasa a bolii (exceptie face magarul care nu prezinta agresivitate).