Vetzone - Clinica veterinara Constanta

Labradorul... un caine pentru toata familia

Legenda spune ca pescarii au adus cainii din aceasta rasa pentru prima data in Anglia, la mijlocul secolului XIX. Stramosii acestei rase ar fi fost dusi in Portugalia inainte ca ei sa ajunga si in Anglia. In portugheza, "labrador" inseamna "muncitorul campului, pamantului"...

Cainii din rasa Labrador Retriever sunt deosebit de prietenosi, energici, inteligenti si cu un temperament bland, trasaturi ce ii transforma in companioni excelenti si caini utilitari valorosi.

Recunoscuti pentru cat de mult adora sa inoate, au fost, de-a lungul timpului, crescuti selectiv pentru a aporta vanatul din medii acvatice, insotind stapanii la partidele de vanatoare de rate salbatice.

Originea cainilor din rasa Labrador retriever

Se considera ca provin din insula Newfoundland din Canada. Candva cunoscuti sub numele de St. John's Dogs, acesti caini deosebit de populari au fost dresati sa se arunce fara ezitare in apele reci ca gheata, spre a trage la tarm plasele pescarilor. Exemplare de Labrador au fost aduse in Anglia in anii 1800, de catre navele engleze ce veneau din Labrador, locul unde instinctele deosebite de aport ale acestor caini au fost dezvoltate. Prima referire scrisa cu privire la aceasta rasa dateaza din anul 1814.

Companion innascut, unul dintre cei mai populari caini de familie, Labradorul exceleaza si in munca de politie la detectia narcoticelor, la actiunile de cautare si salvare a victimelor calamitatilor, si de asemenea si in rolul de caine ghid pentru nevazatori. Asa cum am mai amintit, alte ipoteze sustin ca numele rasei este legat de cuvantul Labrador din portugheza si spaniola, ce desemneaza muncitorii din mediul rural, din agricultura.

Infatisare

Sunt doua tipuri de Labrador, englez si american, aspectul lor general fiind usor diferit. Labradorul englez este mai masiv, mai scund si mai indesat decat cel American si prezinta un temperament usor mai calm. Labradorul american este deosebit de energic si exaltat si se maturizeaza mai greu decat cel englez. Acesti caini au trupul acoperit de blana scurta si neteda, de culoare neagra, galbena sau maroniu ciocolatiu. Cei de culoare galbena pot avea nasul negru sau roz, iar cateii Labrador negri sau ciocolati au nasul de culoare apropiata cu cea a mantalei.

Multe persoane ce nu sunt familiarizate cu trasaturile Labradorului il gasesc deosebit de asemanator cu Golden retriever-ul ca si talie, forma generala, culoare, mai ales cand este pui. Personalitatile celor doua rase sunt destul de similare, ambele fiind prietenoase, inteligente, receptive la cuvintele de lauda si usor de dresat. Deosebirile cele mai evidente sunt coada si mantaua scurta si dreapta la a catelului Labrador retriever (catelul Golden avand blana lunga si ondulata).Cateii din rasa Labrador retriever sunt de talie medie spre mare si au trupul compact.

Personalitate

Labrador retriever-ii sunt deosebit de receptivi la laude, usor de dresat daca se va apela la metodele de educatie pozitiva. Sunt iubitori, afectuosi, te poti atasa imediat de ei si sunt deosebit de rabdatori. Rabdarea este o trasatura esentiala pentru cainii de vanatoare. Deosebit de inteligenti si loiali, au o vointa puternica si mai ales au nevoie constant de provocari fizice si mentale pentru a se mentine in forma. Caini plini de viata, poseda un temperament pozitiv si adora sa se joace, in special in apa gratie pasiunii pentru inot. Se comporta exemplar cu copiii. Poti avea incredere sa ii lasi cu copiii mici deoarece nu au tendinte agresive si suporta din partea lor orice forma de tachinare. Si fata de alti caini demonstreaza cumpatare, fiind toleranti si blanzi; nu vor initia niciodata un conflict. Daca vrei sa aduci in familie un Labrador retriever este bine sa nu uiti ca tanjeste dupa atentia oamenilor si are nevoie sa se simta ca face parte efectiv din familie. Nu suporta sa stea singur prea mult timp. Daca acest lucru se intampla poate avea tendinte distructive. Usor de dreast de la o varsta frageda, va trebui sa il inveti sa nu traga in lesa. Este rareori rezervat fata de straini, in special daca nu a fost corect socializat de pui.

Un Labrador retriever este usor mai dominant si mai independent decat un Golden retriever. Printre talentele Labrador retriever-ului se numara: vanatoarea, luarea urmei si aportul prazii, participarea activa in munca de politie la detectia narcoticelor, caine ghid pentru nevazatori, poate face parte din echipele de cautare si salvare a victimelor accidentelor, sunt campioni la concursuri de agilitate. Fortele militare si politia au intrebuintat cainii din aceasta rasa pentru rafinamentul mirosului lor in luarea urmei criminalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru indentificarea persoanelor prinse sub daramaturile produse in urma cutremurelor sau in urma altor dezastre.

Cainele Labrador retriever este una dintre cele mai bune alegeri, daca esti in cautarea unui caine de familie si a unui companion devotat, datorita caracterului bland si iubitor. Fire echilibrata si remarcabil de versatila, se adapteaza usor unui spectru larg de sarcini, dar poate si sa fie doar un adorabil animal de casa.

De regula nu sunt excesiv de teritoriali, agresivi, distructivi sau hipersensibili. Asa cum sugereaza si numele rasei, sunt excelenti caini de aport si gratie acestei trasaturi adora instinctiv sa tina obiecte sau chiar mana stapanului in gura: pot face asta cu o finete deosebita. Tind sa "rontaie" diverse obiecte, dar pot fi usor dresati sa nu faca acest lucru. Iubesc joaca, sunt rapizi si atletici, iar faptul ca nu stiu ce inseamna frica necesita uneori o atitudine ferma a celui care il dreseaza pentru a nu ii permite cainelui sa preia controlul. Cainii din rasa Labrador retriever se maturizeaza in jurul varstei de 3 ani, inainte de aceasta varsta vor prezenta un grad semnificativ de energie copilareasca, uneori fiind considerati ca fiind hiperactivi. Deosebit de inteligenti, abordeaza cu mintea deschisa lucruri noi, tanjesc in permanenta dupa atentia oamenilor , de care par sa nu se sature niciodata.

Desi uneori vor latra la auzul unui zgomot, in special daca nu pot vedea care este sursa zgomotului, cum spuneam Labrador retrieverii nu sunt teritoriali si deseori sunt binevoitori si prietenosi fata de straini, tocmai de aceea nu sunt recomandati drept caini de paza. Temperamentul stabil si abilitatea de a invata repede lucruri noi, fac din cainele Labrador retriever alegerea perfecta ca membru al echipelor de salvare si cautare a victimelor, in munca politistilor de detectie a narcoticelor sau ca si caine de terapie. Ei pot fi antrenati ca si caini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate in azile si pentru copiii cu tulburari de natura emotionala.

Ce trebuie sa stie stapanul

Sa poate adapta bine la viata de apartament, daca petrece suficent timp in aer liber. Este de datoria ta sa ii oferi unui astfel de caine o preocupare fizica si mentala prin plimbari lungi in natura, fie ca partener de jogging, fie insotindu-te in plimbarile cu bicicleta. Trebuie tinut cont de faptul ca este vorba de o rasa deosebit de energica, careia ii place sa depuna efort fizic sustinut muncind, dar si jucandu-se. Cainii Labrador retriever au un apetit alimentar crescut, de aceea trebuie sa acorzi atentia deosebita mentinerii unei diete echilibrate, cu ratii alimentare proportionale cu cerintele energetice si efectuarea de exercitii fizice regulate. Asa vei evita tendinta acestui caine de a fi supraponderal. Este un caine insistent si convingator cand vine vorba sa iti ceara ceva de mancare.

Clasificare F.C.I.

  • Grupa 8 - Caini aportori, caini scotocitori, caini de apa;
  • Sectiunea 1 - caini aportori;
  • Aspect general: construit solid; foarte activ; craniu lat; larg si adanc in piept si torace (coaste); larg si puternic in zona renala si membrele posterioare.
  • Caracteristici: echilibrat, foarte agil. Nas excelent, gura moale; iubeste apa. Adaptabil, un companion devotat.
  • Temperament: inteligent, ager si de incredere, cu o mare dorinta de a fi pe placul stapanului. Fire buna, fara urma de agresivitate sau timiditate nepotrivita.
  • Cap: craniu lat cu stop definit; cap bine conturat fara obraji carnosi. Bot/falci de lungime medie, puternic. Nas larg cu nari bine dezvoltate.
  • Ochi: marime medie, exprimand inteligenta si echilibru, maro sau de culoarea alunei.
  • Urechi: nu prea mari, nici prea grele, purtate lipite de cap, prinse mai curand spre spate.
  • Bot: falci si dinti puternici cu muscatura in foarfeca, regulata si completa, adica dintii superiori se inchid perfect peste dintii inferiori; incisivii sunt perpendiculari pe maxilar.
  • Gat: curat, fara piele in exces, puternic si solid, inserat bine pe umeri.
  • Membrele anterioare: umeri lungi si inclinati. Osatura buna si dreapta de la cot pana la pamant, vazuta atat din fata cat si din lateral.
  • Corp: piept larg si adanc, cu coaste bine arcuite. Linia spatelui - orizontala. Zona renala - scurta, lata si puternica.
  • Membre posterioare: bine dezvoltate, genunchi bine angulati. Jareti perpendiculari pe sol; coatele "de vaca" sunt de nedorit.
  • Labe: rotunde si compacte; unghii scurte si pernite bine dezvoltate.
  • Coada: trasatura distinctiva - foarte groasa la baza, subtiindu-se treptat spre varf, de lungime medie; fara franjuri; imbracata cu o blana deasa si scurta, dandu-i aspectul rotund numit "coada de vidra". Poate fi purtata vesel, dar niciodata indoita spre spate.
  • Miscare: libera, acoperind bine terenul; in miscare picioarele trebuie sa se vada drepte ata din fata cat si din spate.
  • Blana: trasatura distinctiva - scurta si deasa, fara ondulatii sau franjuri, aspra la pipait; are subpar rezistent la intemperii.
  • Culoare: negru, galben sau ciocolatiu (culoarea ficatului). Galbenul merge de la crem deschis pana la roscat. Este admisa o mica pata alba pe piept.
  • Talie: inaltimea ideala la greaban: masculi - 56-57 cm, femele - 54-56 cm.
  • Greutate la maturiate: masculi 27-36 kg, femele 23-32 kg; unele exemplare pot atinge 45 kg.
  • Durata de viata: 12-13 ani.
  • Defecte: orice abatere de la punctele anterioare trebuie considerata defect. Gravitatea defectului trebuie sa fie considerata proportionala cu gradul abaterii.