Vetzone - Clinica veterinara Constanta

Cristaluria si urolitiaza la pisica

Urolitiaza se defineste ca fiind acea afectiune produsa in urma formarii la nivelul aparatului urinar a unor formatiuni numite uroliti ( lythos= piatra ). Urolitii se formeaza in urma agregarii cristalelor substantelor organice si/sau anorganice excretate la nivel urinar.Initial apare cristaluria ; in sedimentul urinar pot fi identificate cristale de diferite forme in functie de natura lor chimica. Acestea pot fi cristale de fosfati amoniaco magnezieni (struviti-fig 2), oxalat de calciu mono sau dihidrat (fig 1), fosfati de calciu, cistina, urati de amoniu, precum si alte cristale mai rar intalnite : carbonat de calciu, tirozina, colesterol, bilirubina sau cristale provenite din anumite medicamente precum sulfamidele.

 

Urolitiaza la pisica este intalnita atat la femele cat si la masculi, dar se manifesta clinic preponderent la acestia din urma, datorita particularitatilor anatomice ale aparatului uro-genital. Uretra masculilor este mai ingusta in portiunea peniana si trece printr-o formatiune osteo-cartilaginoasa (osul penian) la nivelul careia nu se poate dilata ; prin urmare, la acest nivel "nisipul" sau calculii formati in vezica urinara au toate sansele sa obstrueze uretra rezultand blocajul uretral. Acesta duce la imposibilitatea eliminarii urinei care se aduna in cantitati mari in vezica urinara. Datorita acestui fapt se produce o autointoxicatie, nivelul substantelor rezultate in urma proceselor metobolice crescand foarte mult la nivel sanguin. Aceasta situatie este o urgenta care trebuie rezolvata numaidecat prin sondaj sau alte metode , inclusiv cele chirurgicale, in functie de gravitatea afectiunii sau de caracterul recidivant al acesteia.

 

La femele, datorita diametrului mai mare si constant al uretrei, "nisipul" se poate elimina mai usor , patologia fiind de cele mai multe ori benigna, produsa fiind de calculi de dimensiuni mai mari care raman la nivelul vezicii urinare, fara a inainta pe uretra, rezultand o simptomatologie specifica unei cistite (inflamarea mucoasei vezicii urinare), produse prin iritatie mecanica. La femele, blocajul uretral este o raritate extrema.

 

Cauze

Asupra cauzelor au fost emise mai multe teorii. Ceea ce este sigur este ca pisica este predispusa metabolic la aceasta problema. Pe de alta parte pisica are o capacitate ridicata de a concentra urina, adica de a folosi eficient apa. Acest lucru este usor de dedus si din faptul, binestiut dealtfel, ca pisicii, de multe ori ii este de ajuns apa din hrana, daca aceasta este umeda, band rareori apa si cu conditia sa fie proaspata. Se pare ca acest lucru se datoreaza faptului ca pisica a evoluat ca specie in conditii de clima uscat-desertica, trebuind ca in mare parte sa se limiteze la continutul de apa din carnea prazii si la putinele surse de apa. Prin urmare, eliminand cantitati mai scazute de urina aceasta va fi mai concentrata, iar diferitele substante din urina au o tendinta mai accentuata de cristalizare. Hrana pisicilor are in mod natural o cantitate ridicata de proteine. Acest lucru face ca marea majoritate a urolitilor sa rezulte in urma cristalizarii metabolitilor proteinelor. Drept consecinta , cei mai frecventi uroliti sunt struvitii ( fosfatii amoniaco magnezieni) , principala sursa proteica a pisicii fiind carnea care este bogata atat in proteine cat si in fosfor.Alte teorii sustin ca factorul principal ar fi infectiile urinare care prin celulariatea excesiva pe care o produc la nivel urinar, furnizeaza "nuclei de cristalizare" la nivelul urinei. Adevarul se pare ca este la mijloc. De aceea aceasta afectiune este inclusa in cadrul mai larg al FLUTD (Feline Lower Urinary Tract Diseases = afectiuni ale tractului urinar inferior la pisica, intr-o traducere relativa).

 

Cum recunoastem simptomele urolitiazei?

De multe ori simptomele produse de urolitiaza sunt confundate cu urinarea in scop de "marcare a teritoriului", sau sunt percepute ca o razbunare perfida. Din pacate, acest lucru face ca prezentarea la medicul veterinar sa fie oarecum intarziata, de multe ori ajungandu-se in situatia in care uretra este complet blocata ( in cazul motanilor), starea generala fiind alterata (se ascunde, refuza hrana, vomita, este apatic). Trebuie retinut ca urinarea in scop de "marcare a teritoriului" , in cazul masculilor necastrati, se face pe suprafete verticale, motanul urinand din picioare, cu coada ridicata. In cazul urolitiazei urinarea are loc in pozitie sezand si este insotita de cele mai multe ori de "vocalize" care denota durere. Aceste simptome sunt date de discomfortul produs prin iritarea mucoasei vezicii urinare si a celei uretrale de catre "nisip" sau calculi in momentul urinarii. In momentul blocarii complete pisica incearca in zadar sa urineze, la nivelul vezicii urinare si al uretrei instalandu-se un spasm accentuat al musculaturii netede, ceea ce duce la o durere accentuata. Cu cat starea aceasta avanseaza, se instaleaza blocajul renal, au loc modificari metabolice ( cresterea accelerata a uremiei ) cu efect inhibitor la nivelul sistemului nervos central. Totodata se instaleaza si epuizarea din cauza eforturilor prelungite de urinare. Pisica refuza hrana total, vomita si este apatica. Dupa mai mult de 24-36 ore se instaleaza insuficienta renala acuta.In cazul in care trec mai mult de 48 de ore de la producerea blocajului uretral au loc modificari ireversibile la nivel renal care pot conduce la moartea animalului sau , in cazul in care acesta supravietuieste, au ca rezultat instalarea insuficientei renale cronice.

 

Cum putem preveni urolitiaza?

De cele mai multe ori alimentatia este cheia metinerii starii de sanatate a tractului urinar; o alimentatie echilibrata in principii nutritive, cu proteine de calitate ( cu continut echilibrat in aminoacizi esentiali), evitandu-se alimentatia exclusiv proteica . In ultimul timp, o mare parte din producatorii de hrana pentru animale au aditivat mancarea pentru pisici cu metionina, un aminoacid care are proprietatea de a acidifia urina. In felul acesta riscul formarii struvitilor scade. Pe de alta parte s-a constatat ca incidenta urolitiazei cu oxalati de calciu a crescut substantial. Personal, nu recomand hrana aditivata cu metionina in cazul pisicior care nu au un istoric de urolitiaza struvitica. O alimentatie normala, corespunzatoare calitativ este suficienta. Totodata pisicile trebuiesc incurajate sa bea cat mai multa apa, mai ales in conditile in care nu mananca decat hrana deshidratata. Putem face acest lucru prin schimbarea cat mai frecventa a apei, plasarea cat mai multor vase cu apa in diferite incaperi, precum si prin folosirea unor adapatori speciale, in care apa este recirculata si filtrata, curgand permanent pe o suprafata de unde pisica este mult mai interesata sa bea, datorita curiozitatii specifice felinelor. In acest fel este stimulata diureza, rezultand o urina mai diluata cu o tendinta mai scazuta la cristalizare, care stagneaza mai putin in vezica urinara, antrenand cristalele si "nisipul" in formare.

 

Cum se trateaza?

In cazul diagnosticarii precoce, inaintea producerii blocajului uretral , se recurge la o medicatie bazata pe antispastice si antibiotice, insotite de o dieta corespunzatoare, la recomandarea stricta a medicului veterinar. In cazul in care urolitiaza este produsa de catre struviti, se pot da suplimente alimentare pe baza de metionina ( de exemplu Uropet-gel) numai daca pisica este hranita in continuare cu hrana obisnuita, neaditivata cu metionina, monitorizandu-se concomitent pH-ul urinei. In cazul instalarii blocajului uretral se recurge la deblocarea uretrei prin sondaj. Din pacate in unele cabinete sondajul este facut fara anestezie, lucru total contraindicat, in acest caz putandu-se produce leziuni ireversibile ale uretrei. In cazul in care blocajul uretral a fost produs de nisip sau calculi de dimensiuni mici, de cele mai multe ori este suficient lavajul vezicii urinare ( umplerea cu ser fiziologic si golirea repetata a vezicii urinare ). In cazul blocajului uretral produs de catre calculi aflati in numar foarte mare in vezica urinara, care nu pot fi dizolvati prin dieta sau medicatie si care se angajeaza in mod repetat pe traiectul uretral este necesara stabilizarea initiala a pacientului prin montarea unei sonde, suturarea acesteia la piele si mentinerea acesteia pana la stabilizarea pacientului, ulterior fiind necesara interventia chirurgicala in scopul indepartarii calculilor. Momentul interventiei este decis de catre medicul veterinar. Interventia chirurgicala este deasemenea necesara cand calculii vezicali, desi sunt de dimensiuni mari si nu se pot angaja pe uretra pentru a o bloca, constituie totusi un factor iritativ continuu, favorizeaza infectiile urinare cronice si creaza un discomfort major. Ulterior interventiei chirurgicale se impune un tratament indelungat cu antibiotice si bineinteles, o dieta adecvata, cu monitorizarea periodica a parametrilor urinei ( sediment, pH, etc.).